Cele care se hrănesc cu lumină

Este nevoie de o creativitate biologică extraordinară pentru a fi plantă. Pentru a trăi și a se dezvolta fiind legate prin rădăcini de un singur loc, plantele au adoptat metode ingenioase de supraviețuire. În ultimii ani, oamenii de știință au descoperit că plantele au capacitatea de a comunica, de a-și recunoaște rudele și de a se comporta social, de a auzi sunete, de a-și metamorfoza corpurile pentru a se camufla în mediu, de a stoca amintiri utile pentru a-și influența ciclul de viață și de a păcăli animalele să se comporte în avantajul lor, dacă e să enumerăm doar câteva dintre talentele lor remarcabile.

Cele care se hrănesc cu lumină este o incursiune profundă în drama lumii vegetale și în complexitatea acestei impresionante lumi sălbatice care ne pune la încercare modul în care înțelegem capacitatea de a acționa, conștiința și inteligența. Când privim mai atent, vedem că plantele, în loc să imite inteligența umană, și-au dezvoltat probabil un sistem paralel. Ce este viața inteligentă, dacă nu o plantă cățărătoare care-și dezvoltă frunze pentru a se contopi cu tufișul pe care se urcă, o plantă care-și modelează floarea pentru a se potrivi perfect cu ciocul polenizatorului, un lăstar de mazăre care poate auzi cum curge apa și-și poate croi drum spre ea? Zoë Schlanger ne duce peste tot pe glob, căutând în amintiri personale și în sol împreună cu oamenii de știință care și-au petrecut zilele de muncă studiind de aproape aceste entități uimitoare.

Avem nevoie de plante pentru a supraviețui. Dar de ce au acestea nevoie de noi – dacă într-adevăr au nevoie de noi? O perspectivă revelatoare și plină de informații despre ecosistemul în care trăim, această carte ne provoacă să regândim rolul pe care-l au plantele.

O lucrare revoluționară de popularizare a științei, care explorează lumea ascunsă a regatului plantelor, destabilizând nu doar felul în care percepem lucrurile verzi din lume, ci și locul pe care-l ocupăm în ierarhia ființelor, poate chiar și ideea în sine de ierarhie.

Animată de o curiozitate neîngrădită, această explorare a revoluției în plină desfășurare din domeniul botanicii va pune la îndoială ceea ce credeați că știți și va da naștere unui mod nou de percepere a lumii plantelor. Un amestec de povestire polițistă, excursie de cercetare și filosofie, această carte genială îți pune mintea la încercare pentru a ajunge la o înțelegere nouă și profundă a gradului de complexitate al plantelor atât de subevaluate. Senzația mea este că e un antidot pentru aroganță, deoarece impune modestie, respect și uimire în relația cu mâncătorii de lumină care creează lumea. — Robin Wall Kimmerer, autoarea cărții Împletind iarba sacră

Nu o să mă mai uit niciodată la plante – și la lumea naturală – la fel ca până acum, după ce am citit cartea uimitoare a lui Zoë Schlanger. În loc să încerce să forțeze țărușul pătrat al vieții botanice în găurile rotunde ale biologiei și ale metaforelor umane, Schlanger se raportează în schimb la plante în termenii lor, așa cum sunt ele de fapt. Rezultatul este hipnotizant, deschizător de lumi și de o frumusețe copleșitoare. — Ed Yong, câștigător al Premiului Pulitzer, autorul cărților O lume imensă și Cuprind mulțimi

La fel ca subiectul ei, Cele care se hrănesc cu lumină este o carte complexă, esențială și plină de surprize. Citiți-o! Veți privi altfel lumea. — Elizabeth Kolbert, autoarea cărților Sub un cer alb și A șasea extincție

Cele care se hrănesc cu lumină este o capodoperă a literaturii de popularizare a științei. — Robin Wall Kimmerer, autoare a cărții Împletind iarba sacră