Zece mari economiști

Zece mari eonomisti de Joseph A. Schumpeter este a unsprezecea carte din Co-lecţia de economie, un proiect al editurii Publica, realizat în parteneriat cu Business Magazin şi susţinut de BRD - Groupe Société Générale – o selecţie de cărţi “clasice” despre principiile de funcţionare a economiei.

Cele 13 eseuri din acest volum, scrise între 1910 şi 1950 sunt o adevărată istorie a economiei moderne, scrisă de unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai ei. Doi dintre autorii despre care scrie Schumpeter i-au fost profesori – Eugen von Böhm‑Bawerk şi Friedrich von Wieser – iar ceilalţi, maeştri sau colegi de generaţie, cum e cazul lui J.M. Keynes, cu care nu a fost în relaţii tocmai bune. Personaj destul de incomod la vremea lui, un adevărat copil teribil al economiei, Schumpeter a fost încadrat în tabăra „pesimiştilor”, iar celebritatea lui reală a fost de fapt postumă.

Zece mari economişti este o carte care se poate citi pe două coordonate: una în care este analizată traiectoria teoriei economice a fiecărui personaj în parte, secondată, în subtext, de teoria acestui mare întemeietor de şcoală. Ca orice demers biografic, Zece mari economişti poate fi citită şi ca o autobiogafie ideatică a lui Schumpeter, care discută despre autorii pe care şi-i alege şi în funcţie de distanţa care îl desparte de ei, propunând, în cele din urmă, o teorie originală, în care se regăseşte amprenta fiecărui autor abordat.

KARL MARX, MARIE ESPRIT LEON WALRAS, CARL MENGER, ALFRED MARSHALL, VILFREDO PARETO, EUGEN VON BÖHM‑BAWERK, FRANK WILLIAM TAUSSIG, IRVING FISHER, WESLEY CLAIR MITCHELL, JOHN MAYNARD KEYNES, G.F. KNAPP, FRIEDRICH VON WIESER, LADISLAUS VON BORTKIEWICZ

Schumpeter dă viaţă personajelor sale, ca un istoric pasionat de regii şi cavalerii săi şi ale cărui texte corespund clişeului „se citesc aproape ca un roman”. Dar regii şi cavalerii economistului austriac sunt nu numai oamenii Marx, Keynes, Taussig sau Pareto, ci înseşi ideile lor, ale căror transformări, confruntări şi eşecuri sunt urmărite cu o poftă aproape de literat şi într-un stil pasionat, uneori de căutător de comori, fericit să poată comunica lumii valoarea lor reală peste timp. — Crenguţa Nicolae, Business Magazin

Unul dintre elementele forţei lui Schumpeter constă în aceea că el poate să admire fără să fie de acord. Howard Ellis, Journal of Political Economy Deseori, cea mai potrivită modalitate de a exprima ceea ce ştii despre lume nu este o ecuaţie, ci o poveste – o poveste cu personaje reale, puse în faţa unei dileme... Schumpeter s-a adresat direct experienţei pe care o au oamenii în materie de viaţă economică... Făcând portretul unor economişti, el dă o faţă umană fenomenului capitalist. — Thomas K. McCraw, în Prophet of Innovation: Joseph Schumpeter and Creative Destruction