Învățare

Când am auzit ca Publica va traduce în română Educated de Tara Westover, m-am simțit ca de Crăciun. Era ca și cum o traduceau pentru mine personal. Am fost atât de convinsă că e o carte remarcabilă, încât am dăruit-o înainte de a apuca să o citesc eu. Și este o carte remarcabilă. Prin subiect, prin faptul că este o poveste adevărată. Dar îi lipsește ceva, o treaptă doar, pentru a fi desăvârșită în tagma ei. Cu toate acestea, o laud din toată inima. Nu pentru că a laudat-o Bill Gates sau Barak Obama (deși asta poate fi suficient), ci pentru că ce ne dă e atât de valoros, încât nu trebuie ratată și punct.

Pe scurt, o fată crescută într-o familie mormonă fundamentalistă, într-o zonă rurală și muntoasă din statul american Idaho, cel mai mic copil din cei 7, care nu a beneficiat de nici o zi de școală până la 17 ani, care nu a avut certificat de naștere până la 9 ani, care nu a fost la nici un cabinet medical sau doctor toată viața ei, care se pregătea pentru Apocalipsă făcând conserve și dormea în pat cu trusa de supraviețuire, care a fost īndoctrinată sa creadă că guvernul va veni să-i împuște, Iluminatti să le spele creierele si medicii să-i otrăvească cu medicamente, ea, această fată, ajunge să studieze si să obțină un doctorat in universități notorii: Cambridge si Harvard. Elementul acesta de succes si de senzațional cred că a atras toată atenția aceasta uriașă înspre această autobiografie. Dar este asta puțin lucru? Prestigiul acestor spații de șlefuire intelectuală poate fi pus la îndoială? Puteau să facă loc în sălile de studiu unei impostoare? Cred că nu. Dar în stratul profund nu despre o capacitate intelectuală ieșită din comun este vorba. Ci despre capacitatea de a te desprinde de tipar si a te găsi pe tine însuți. Capacitatea de a nega ceea ce ti se spune că ești și a intui diferența care te definește. Ori asta este dificil de făcut chiar și în spații normale, care îți înlesnesc și încurajează drumul spre sine.
Acest copil a trăit într-un mediu extrem de specific, de rupt de ceea ce noi numim normalitate. Toate familiile au un specific, până la un punct, iar familia în principiu este un creuzet în care ești topit si format. Dar focul este în general moderat, nu te arde până la anulare, si formele sunt laxe, ai loc să te strângi ori să te întinzi după cum îți dictează fibra interioară. Familia nu e o formă de dictatură religioasă, ci un mediu protector, iubitor și permisiv. Tara Westover a crescut însă între oameni care i-au dictat totul, cum să gândească, ce să prețuiască, ce să urască, ce să creadă, cum să se poarte, ce să simtă, si mai presus de toate, cum e lumea: plină de Satan, mincinoasă, păcătoasă, manipulatoare, dușmănoasă. În ochii Tarei, tatăl ei era un profet, deținea adevarul absolut și calea cea dreaptă care ducea la Dumnezeu și la mântuire. El a impus valorile, a catalogat sistemele politice și a zugrăvit în ochii Tarei imaginea lumii cu distorsiuni grave si goluri semnificative. Abuzul emoțional și fizic era cotidian. Când fratele cel mare o băga cu capul în toaletă pentru ca nu si-a cerut scuze, Tara credea că asta merită, că abuzul e o formă de corecție, că ea a pricinuit manifestarea, incalificabilă în ochii nostri.
Când se răneau grav în accidente de mașină, se ardeau sau erau în pericol de moarte, mama preferă să îi trateze cu leacuri homeopate facute in casă. Să mergi la doctor era mai grav decât să mori. Voința divină era invocată mereu.
Crescut într-un asemenea tipar, când normalitatea îți e străină, cum ajungi să-l negi, sa-l respingi? Și cum e sa pierzi dragostea familiei, a fraților, atunci când vrei să te desprinzi?
Mai presus de povestea incredibilă a acomodarii și a reușitei în mediul universitar, este trauma unui om care se îndoiește de judecățile lui, de putința de a distinge adevarul de eroare. Și mai presus de toate este ideea că educația, învățarea e aceea care deschide drumul către tine, către cine ești cu adevărat. Învățarea este o formă de libertate și de înălțare. Învățarea eliberează mintea și formulează idei proprii despre lume și oameni si concepte. Învățarea distinge nu adevarul unic, ci toate adevărurile, si e capabilă să le înțeleagă și să le accepte pe toate.

Cartea are mai multe straturi si toate sunt importante. Se poate naște o discuție inepuizabilă despre religie, despre raportul dintre părinți și copii, despre raportul dintre individ, ca unitate, și familie, ca grup, despre vinovăție și acuzație, despre agresor si victimă, despre boli mintale si deviații de comportament. Cartea suportă disecții în toate planurile ei.

De subliniat că Tara Westover a avut șansa de a întâlni profesori remarcabili care au crezut în ea, care i-au întins mâna pentru sprijin atunci când stătea să cadă. De subliniat că există sisteme de învățământ unde potențialul unui om este intuit si hrănit pentru a da roade. Că menirea unei școli este de a-ți induce ideea că poți, nu că ești incapabil. Că un om nu e doar suma cunoștințelor lui, un om e punctul diferit și proaspăt al unei perspective.

S-au născut discuții dupa lansarea cartii despre autenticitatea ei, despre improbabilitatea de a rezista fără sprijin financiar în atâția ani de studiu, despre faptul că, trebuie totuși să fi primit o formă de educație în toti anii cât a stat acasă. Trei dintre cei șapte copii au reușit să fie doctoranzi, ceea ce e o performanță și într-o familie în care școala ocupă un rol important. Dar mai importantă mi se pare lecția de viață și drumul ales.

Prefața acestei cărți este un text care mi-a confirmat încă odată că ceea ce credem despre sistemul de învățământ românesc este real.

Indiferent ce fel de cititori suntem, indiferent ce genuri literare preferam, "Învățare" se pliază pe orice profil. Lectura nu prezintă nici un fel de dificultate, dimpotrivă, deși este o carte de memorii, curge repede si ușor. Are puterea să inspire și să motiveze. Ar putea să ne ajute când ne cântărim copiii prin prisma notelor obținute și nu prin prisma particularităților lor. Ar putea să ne ajute să înțelegem că e mai important ce facem cu cunoștințele dobândite decât numărul lor.
Învățarea e o artă, iar ea nu conține doar caznă.
Învățarea e libertatea de a gândi.