Cartea este scrisă cu atenție la detalii și la nuanțe, discuțiile cu profesioniștii invizibili fiind presărate cu concluzii ale unor studii derulate de specialiști de renume în domenii relevante (profesori, doctori în psihologie, etc.). Având el însuși în spate o carieră de invizibil (verificator de informații pentru publicații de renume), autorul abordează subiectul cu pasiune echilibrată dar molipsitoare și un interes real pentru înțelegerea tuturor datelor caracteristice ale fiecărei meserii în parte. De fapt, el chiar mărturisește în capitolul în care discută cu tehnicianul de piane că, deși îi este foarte greu să înțeleagă subiectele aferente acestei arii de activitate, trebuie să continue să ne ofere toate informațiile pe care a reușit să le adune pentru că nu poate scrie despre ceva ce nu înțelege.
Nu aș vrea să răpesc nimănui bucuria de a descoperi profilele incluse în volumul care are toate șansele să zdruncine idei preconcepute despre cum și pentru ce ar trebui să muncim (și să trăim, de fapt), dar, pentru a trezi (dacă mai este nevoie) interesul apostolilor „recunoașterii mai presus de orice”, o să insist în cele ce urmează pe câteva din lecțiile (magistrale, de altfel) pe care le-am primit citind (și adnotând cartea):
Atenția la detalii, conștiinciozitatea sau meticulozitatea (una din trăsăturile esențiale regăsite la toți invizibilii) se învață.
A te limita la datele jobului tău este calea clară către fustrare și neîmplinire. În realitate, totul este interconectat și nu poți realiza perfecțiunea în ceea ce faci dacă nu iei în calcul și ceea ce fac ceilalți specialiști cu care lucrezi în echipă și modul în care, aspecte critice ale muncii lor, infuzează și schimbă natura muncii tale.
Mai multe informații în recenzia de pe blogul meu: https://cameramea.wordpress.com/2016/02/17/invizibilii-si-lectiile-lor/
