David Bowie: o stranie fascinație

DAVID BOWIE: O stranie fascinaţie de David Buckley (Victoria Books, imprint al editurii Publica) 2017*****

Au trecut exact doi ani de când David Bowie (8 ianuarie 1947 - 10 ianuarie 2016) a părăsit această lume, iar această carte extrem de consistentă vine ca un remember excepţional. Cu toate că în portofoliul Victoria Books s-au adunat pe parcursul timpului câteva zeci de (auto)biografii remarcabile având drept protagonişti personalităţi esenţiale pentru societatea contemporană, trebuie să îi felicit pe editori pentru decizia de a publica textul lui David Buckley întrucât acesta reprezintă una dintre bijuteriile analitice incontestabile din peisajul Pop culture. Am început astfel nu din dorinţa unui laudatio deplasat ci bazându-mă pe trei argumente pur raţionale:
1) Actul de curaj. Trebuie să crezi realmente în vocaţia ta de editor ca să publici o carte, practic… ‘anti-business’, dacă ne gândim la o piaţă de carte tipărită în cădere continuă la nivel naţional (mai ales în competiţie cu on-line-ul şi cu scăderea dramatică a apetenţelor de consum cultural a publicului), şi să te încăpăţânezi să promovezi subiecte de nişă (David Bowie nu a fost şi nici acum nu este unul dintre cei mai populari/apreciaţi muzicieni la noi, inclusiv pentru mulţi dintre melomanii pre-’89 cu vechime în consumul de Pop culture audio) cu potenţial extrem de limitat de vandabilitate;
2) Traducerea aproape de ireproşabil (ce aparţine Cristinei Rusu şi lui Liviu Dascălu). Este o realitate faptul că, pe parcursul ultimului sfert de secol, au fost publicate la noi zeci de texte legate de cultura contemporană occidentală dispărute acum sub praful din anticariate (mă abţin să dau exemple) datorită unor transpuneri execrabile în limba română, având drept cauză principală nu atât cunoaşterea limbii de origine, cât ignorarea fondului subiectului. Nu poţi să speri prea mult de la un fan de manele care trebuie să traducă o cronică a Festivalului de la Bayreuth, aşa cum nu te poţi aştepta ca o persoană în etate ce doarme cu Sandra Brown pe noptieră să livreze o adaptare rezonabilă a biografiei lui Julian Assange. Nu este cazul “Fascinaţiei stranii” unde se simte, pagină cu pagină, că tandemul Rusu-Dascălu s-a aplecat cu interes, pasiune şi (presupun eu) fascinaţie asupra scriiturii. Afirm asta în condiţiile în care, aleatoriu, am pus alături pentru comparaţie paragrafe din ediţia Victoria Books cu cele din originalul pe care îl am eu de ceva vreme în bibliotecă (“Strange Fascination – David Bowie: The Definitive Story”, Virgin Books/Virgin Publishing Ltd., 2000);
3) Calitatea ‘formei’ (format prietenos pentru lectură, hârtie mată, de calitate, bine imprimată, machetare aerisită), ce sugerează foarte clar că, volumul nu a fost conceput ca o versiune meschin-dâmboviţeană a originalului. În privinţa acestui aspect nu mai simt nevoia să adaug ceva suplimentar, astfel încât, pe scurt, să facem o incursiune în universul lui David Bowie prin mintea experimentatului analist, cadru universitar şi jurnalist (revista “Mojo”) David Buckley, primul absolvent al secţiei de Popular Music din istoria universitară a Marii Britanii şi autor, printre altele, a cărţilor “Elton: The Biography”, “Kraftwerk: Publikation” şi “REM: Fiction – An Alternative Biography”, autor care şi-a dat, la propriu, doctoratul în... Bowie. ‘Subiectul’ şi ‘fondul’ cărţii. Dacă pentru mulţi dintre est-europeni creaţia lui David Bowie nu mai reprezintă o “fascinaţie” (mai ales prin caracterul ne-comercial al experimentelor sale din ultimii ani de viaţă), aceasta fiindu-ne accesibilă complet foarte târziu, abia după căderea Zidului, în conştiinţa populară occidentală el rămâne un veritabil erou al Pop culture, o dovadă elocventă fiind sondajul realizat de către yougov.co.uk, publicat la o zi după moartea artistului (11 ianuarie 2016) sub titlul “David Bowie: a voice that spoke to the outsider in everyone”, al cărui rezultate sunt uimitoare ţinând cont de vârsta celor intervievaţi: “The first noticeable thing is the huge breadth in his popularity. He was the 12th most popular music artist from our all-time database of almost 6,000, with fans not only coming from the people who grew up in the 1970s but even down to the youngest generation. Looking at the 18-24 year old bracket, 77% of those with an opinion like David Bowie, surpassing contemporary artists such as Ed Sheeran (72%), Adele (68%), Taylor Swift (65%) and Sam Smith (59%).”.
Abţinându-ne de la comparaţii, comentariile asupra modului open-minded în care tineretul insular tezaurizează valorile culturale ale ultimelor decenii sunt... de prisos. Ceea ce ne livrează în mod fabulos Buckley, după ani de studiu, depăşeşte nivelul unei biografii seci bazate pe informaţii actualmente accesibile fără efort cu un simplu click, constituindu-se într-o perspectivă caleidoscopică asupra evoluţiei Pop culture care-l utilizează pe David Bowie ca filtru, sub toate aspectele acesteia (muzică, cinematografie, televiziune & arte vizuale, modă, evenimente/spectacole, Pop-Art, scenografie, tehnici teatrale şi poezie, showbiz, mass-media şi trenduri sociale/tehnologice/economice). După cum scria (de exemplu) Victoria Broackes în albumul-catalog al memorabilei expoziţii “David Bowie Is”, “Music writer David Buckley has suggested that with Diamond Dogs, Bowie succeeded in incorporating ‘low-life’ decadent culture into the mainstream popular aesthetic. As Siouxxie Sioux once remarked, Bowie is an unusual pop star in that he comes with a reading list.” (V&A Publishing, 2013).
Structurată în trei secţiuni principale (începuturile, până în anii ’60, inclusiv “Ziggy”/experimentalii ani ’70 cu “Young Americans”, “Station to Station” şi “Scary Monsters”/reinventarea graduală artistică al unui superstar de odinioară prin intermediul tehnologiei, din anii ’80 până în noul mileniu... evoluţia de la “Let’s Dance” şi epoca MTV la Tin Machine, “The Next Day” şi Internetul ca prioritate numărul unu pentru muzician), cartea ne transportă într-o lume fascinantă în care, într-un spaţiu-timp compactat, întâlnim personalităţi precum Andy Warhol sau descoperim pasiunea lui Bowie pentru “Odiseea spaţială 2001” al lui Kubrick, ne ataşăm de vampirul pe care-l joacă în “The Hunger” al lui Tony Scott sau aflăm de cluburile londoneze cool (de la Marquee la Blitz), fantazăm cu fashion-designeri ca Alexander McQueen sau icon-uri Rock precum Mick Jagger, iar lista ar putea continua pe foarte multe pagini... dar nu vreau să spoliez cititorii de plăcerea de a descoperi abundenţa de ‘pigmenţi’ savuroşi din volumul “David Bowie: o stranie fascinaţie”, în ce mă priveşte, incontestabil, cea mai valoroasă biografie al acestui artist fenomenal scrisă vreodată. Voi încheia cu două citate din Sir Christopher Frayling, extrase dintr-un dialog realizat la initiaţiva V&A Museum din Londra în 2013, care, puse faţă în faţă, reflectă indirect inspiraţia lui David Buckley de a se poziţiona pe frontiera dintre potenţialele perspective antagonice: “I’m not sure that the music in and of itself will be what survives with Bowie, but the music in relation with everything else... But when you put the videos with the songs, then there’s something extraordinary going on: the verbal and the visual, the fashion element, the construction of celebrity.” şi, mai apoi, “We keep talking about Bowie, and actually we’re talking about the ‘myth of Bowie’. I’m not sure that he knows who he is anymore... Bowie has played lots of parts, but we always talk about him as if they exist. I don’t know what lies behind those parts. All I know about is the myth, because that is what we are presented with.”. Ceea ce îşi propune Buckley este să risipească ceaţa de pe graniţă, măcar parţial, şi să conducă cititorul, pas cu pas, în desluşirea seriei de mistere pe calea ce leagă istoria de mitologia... populară. Vă asigur că invitaţia sa merită onorată. "I'm happy, hope you're happy too/I've loved all I've needed, love/Sordid details following..." (David Bowie – “Ashes to Ashes”). That’s all folks!
IOAN BIG
10 ianuarie 2018