- Descriere
-
Detalii
Preferata mea printre cărţile de management din ultimii 25 de ani? Nu-i nevoie de nici un concurs. Ascensiunea şi decăderea planificării strategice, de Henry Mintzberg.
Tom Peters
A fi împotriva curentului este trade mark-ul lui Henry Mintzberg. El şi-a câştigat reputaţia punând sub semnul întrebării ideologiile corporatiste. În Ascensiunea şi declinul planificării strategice, publicată pentru prima dată în anul 1994, Mintzberg demască sterilitatea procesului de planificare strategică convenţională, care a dominat gândirea managerială de-a lungul anilor. Cartea i-a confirmat poziţia de principal reformator al vieţii corporatiste.
www.thinkers50.com
Această carte este o lectură esenţială pentru toţi cei care, într-o organizaţie, sunt influenţaţi de planificare sau de procesul creării strategiei.
De asemenea, le va fi foarte utilă şi studenţilor şi masteranzilor care urmează cursuri de strategie corporatistă, management strategic şi politici de administrare a afacerilor.
- Despre Autor
-
Henry Mintzberg este profesor de Strategie şi Organizare, precum şi titularul catedrei John Cleghorn pentru Studii de Management la Universitatea McGill din Canada, şi profesor-invitat la INSEAD, în Franţa.
Mintzberg a cucerit de două ori prestigiosul Premiu McKinsey pentru cel mai bun articol din publicaţia Harvard Business Review; este membru al Royal Society of Canada – primul ales din rândurile unor profesori universitari de management – şi a îndeplinit funcţia de preşedinte al Strategic Management Society, asociaţia mondială a practicienilor şi teoreticienilor din domeniul managementului strategic.
Mintzberg este autorul mai multor cărţi de referinţă, printre care The Strategy Process, Structure in Fives şi The Structuring of Organizations.
- Opinia cititorilor
- Cuprins
-
Surse de material
Mulţumiri
Notă către cititor
Introducere: „şcoala planificării“ în context
1 Planificare şi strategie
Dar ce este, în fond, planificarea?
De ce să planificăm (după părera planificatorilor)?
Pledoaria lui Jelinek pentru planificare
şi ce este strategia?
Planificatori, planuri şi planificare
Un plan pentru această carte
2 Modele ale procesului de planificare strategică
Modelul fundamental al planificării
Modelul elementar al „şcolii proiectării“
Premisele şcolii proiectării
Premisele literaturii planificării
Modelul Ansoff iniţial
Modelul Steiner al direcţiei principale în planificare
Descompunerea modelului elementar
Etapa stabilirii obiectivelor
Etapa auditului extern
Etapa auditului intern
Etapa evaluării strategiei
Etapa operaţionalizării strategiei
Stabilirea executării în timp a întregului proces
Un detaliu lipsă
Să lămurim cele patru ierarhii: Obiective, bugete, strategii, programe
Ierarhia obiectivelor
Ierarhia bugetelor
Ierarhia strategiilor
Ierarhia programelor
„Marea diviziune“ a planificării
Forme de planificare strategică
A. Planificarea strategică convenţională
B. Planificarea strategică văzută ca un joc cu cifrele
C. Bugetul de investiţii ca mecanism de control ad hoc
3 Dovezi despre planificare
Dovezi de cercetare pe tema „Planificarea rentează?“
Dovezi anecdotice
General Electric şi planificarea, o experienţă FIFO
Unele dovezi mai de profunzime
Studiul lui Sarrazin pe tema planificării exemplare
Studiul lui Gomer pe tema planificării în situaţii de criză
Constatările lui Quinn despre planificarea în condiţiile „incrementalismului logic“
Cercetarea de la McGill asupra „urmăririi strategiilor“
Studiul lui Koch pe tema „faţadei“ planificării în Guvernul francez
Câteva dovezi despre experienţa PPBS
Câteva dovezi pe tema stabilirii bugetelor de investiţii
Concluzii la dovezile de profunzime
Reacţia planificatorilor la dovezi
Devoţiune: „Nu e nici o problemă“
Scăpare: „Procesul e cel care contează“
Elaborare suplimentară: „Aveţi puţintică răbdare“
Revenire: „Înapoi la bază“
Tema pericolelor: „Alţii sunt de vină “
4 Câteva pericole reale ale planificării
Planificare şi angajament
Angajamentul la vârf
Angajamentul mai spre baza piramidei
Planificare „descentralizată“
Planificare şi libertate
Angajament contra calcul
Planificare şi schimbare
Lipsa de ţexibilitate a planurilor
Lipsa de ţexibilitate a planificării
Schimbarea planificată ca schimbare incrementală
Schimbarea planificată ca schimbare generică
Schimbarea planificată ca schimbare pe termen scurt
Planificarea ţexibilă: să vrei şi la bal, şi la spital
Planificare şi politică
Subiectivismele obiectivităţii
fielurile implicite în planificare
Politicianismul planificării
Politică sau planificare
Planificare şi control
Obsesia pentru control
„Trăim vremuri tulburi, Chicken Little“
Viziune strategică şi învăţare strategică
O iluzie a controlului?
Planificarea în scop de relaţii publice
5 Erori fundamentale ale planificării strategice
Câteva ipoteze esenţiale de la baza planificării strategice
Surzi la mesajul lui Taylor
Eroarea predeterminării
Performanţa previzionării
Previzionarea discontinuităţilor
Previzionarea ca magie
Previzionarea ca extrapolare
Previzionare şi „turbulenţă“
Dinamica formării strategiei
Previzionarea ca modalitate de control (şi planificarea ca modalitate de legiferare)
Scenarii în loc de previziuni
Planificare contingentă în loc de planificare deterministă
Eroarea detaşării
Să vezi pădurea şi copacii
Punctul slab al datelor solide
Detaşarea planificatorilor de formarea strategiei
Detaşarea managerilor care se bazează pe planificare, de formarea strategiei
Despre atuuri şi slăbiciuni
Miopia „miopiei de marketing“
Ataşarea formulării de implementare
Conectarea gândirii cu acţiunea
Eroarea formalizării
Eşecul formalizării
Chiar s°a încercat vreodată formalizarea?
Natura analitică a planificării
Diferenţierea intuiţiei
Emisferele cerebrale au minţi proprii, independente?
Perspectiva analitică a lui Simon asupra intuiţiei
Intuiţia împinsă înspre analiză
Planificare cu dreapta şi management cu stânga
Imaginea muncii manageriale
Marea eroare
6 Planificare, planuri, planificatori
Cuplarea analizei cu intuiţia
Dilema planificării
Comparaţie între analiză şi intuiţie
Analiza şi intuiţia în crearea strategiei
O strategie pentru planificare
Analiza „maleabilă“
Rolul planificării: programarea strategică
Etapa 1: Codificarea strategiei
Etapa 2: Elaborarea strategiei
Etapa 3: Transformarea strategiei elaborate
Condiţiile de aplicare a programării strategice
Primul rol al planurilor: mijloace de comunicare
Al doilea rol al planurilor: instrumente de control
Controlul strategic
Primul rol al planificatorilor: descoperitori de strategii
Logica din acţiuni
Căutând cu disperare strategii
Planificatori neconvenţionali
Al doilea rol al planificatorilor: analişti
Analiza strategică pentru manageri
Analiza strategică externă
Analiza strategică internă şi rolul simulării
Examinarea atentă a strategiilor
Al treilea rol al planificatorilor: catalizatori
Cale deschisă gândirii strategice
Un rol şi pentru formalizare
Muchia de cuţit a formalizării
Controlul interactiv al lui Simons
Îndeplinirea rolului catalizator
Planificatorul ca strateg
Un plan pentru planificatori
Un planificator pentru fiecare parte a creierului
Planificatorii în context
Forme de organizare
Programarea strategică în organizaţia maşinărie
Planificatorii stângaci şi dreptaci în organizaţia maşinărie
Programarea strategică în alte condiţii
Analiza strategică în organizaţia profesională
Planificare şi analiză în organizaţia adhocratică
Roluri minimale în organizaţia antreprenorială
Controlul performanţei în organizaţia diversificată
Planificarea în contextul politicii şi al culturii
Planificarea în diferite culturi
Referinţe
