Al Pacino

În dialog cu Lawrence Grobel
  • Editia I 2010
  • Traducator: Sanda Watt
  • 13 x 20 cm
  • 316 pagini
  • Pret: 37,57 lei
  • ISBN: 978-973-1931-41-8
  • Disponibilitate: În stoc
37,57 lei
+ Adaugă la wishlist
  • Până la 39 de ani, Al Pacino a refuzat să stea de vorbă cu presa. Îl speria gândul că orice confesiune duce la confundarea omului cu actorul. Apoi a citit în Playboy un interviu pe care Grobel i-l luase lui Marlon Brando şi s-a arătat dispus să acorde, în sfârşit, unul. Cu condiţia ca intervievatorul să fie Grobel. Şi, odată ce l-a cunoscut, a intrat în rolul de intervievat, asumându-şi personajul Al Pacino.

    Cum tot ce face Pacino este excepţional, şi acest prim interviu a fost unul ieşit din comun. A durat mai mult de 25 de ani şi e cuprins în aceste 300 de pagini. Între 1979 şi 2005 au înregistrat 400 de ore de conversaţii.

    La început, Pacino credea că nu prea are răspunsuri, aşa că nu are de ce să dea interviuri. Iar cu Grobel a învăţat să caute răspunsuri pentru întrebări pe care nu avea curajul să şi le pună singur. Aşa că dialogul nu a fost tot timpul comod. Au existat momente de complicitate, dar şi momente în care s-au simţit agresaţi unul de celălalt.

    Şi tocmai din această tensiune s-a născut un dialog dintre cele mai semnificative. Citindu-l, ai impresia nu doar că afli mai multe despre un actor extraordinar, ci că Pacino însuşi se descoperă pe sine, dezvăluindu-se, pe măsură ce răspunde întrebărilor celui care intrase mai întâi la el în casă ca un cvasinecunoscut indiscret.

    "Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel are la bază peste 400 de ore de conversaţii înregistrate, care au avut loc între 1979 şi 2005. Lawrence Grobel este „cronicarul” lui Pacino. Din întâlnirea lor a rezultat un dialog fascinant şi profund uman şi, totodată, o descriere a actoriei ce va rămâne clasică." Sunday Express

    "În Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel veţi găsi o perspectivă asupra vieţii şi carierei lui Pacino pe care n–o puteţi găsi în nicio altă carte. Dar ce-o face cu adevărat perfectă este faptul că e povestea unei prietenii. A prieteniei noastre. Şi e încurajator să vezi că se poate să-ţi faci prieteni noi când eşti deja om în toată firea." Lawrence Grobel

    "Cartea e un fel de autobiografie a lui Pacino. El vorbeşte aici despre copilăria şi adolescenţa lui, despre familie, despre primele roluri şi despre primele slujbe. Când vorbeşte despre cariera lui în teatru, despre rolurile din Naşul, După-amiază de câine sau Serpico, ori În căutarea lui Richard, este evidentă pasiunea lui pentru actorie. Pe scenă, pe ecran şi în carte se văd uşor inteligenţa, talentul şi pasiunea cu care le face pe toate. Interviul lui Grobel oferă portretul unei legende a cinemaului american de sfârşit de secol XX şi început de secol XXI." Jim Collins

  • Al Pacino a luat Oscarul pentru rolul din Parfum de femeie şi premiul „Cecil B. DeMille” pentru întreaga carieră. Dar nu i-a fost uşor: din Bronx până pe scena celor mai importante teatre şi apoi pe cea a Premiilor Academiei Americane de Film drumul nu e simplu.

    Născut pe 25 aprilie 1940, a copilărit cu bunicii dinspre mamă, părinţii lui divorţând când avea doar 2 ani. În copilărie, spune el, era „un Huckleberry Finn de New York”. Apoi a trebuit să se descurce de unul singur, încă de la 17 ani.

    A fost curier, vânzător de pantofi, vânzător ambulant de ziare, a cărat mobilă. Printre picături, era şi actor. Până când celebrul Charlie Laughton l-a convins că el este actor şi atât. La fel de convins a fost şi Coppola, care a avut mult de furcă cu producătorii pentru a-i determina să accepte un actor necunoscut în rolul lui Michael Corleone. Şi aşa a început drumul lui către celebritate.

    Lawrence Grobel realizează interviuri de mai mult de treizeci de ani şi este partenerul preferat de dialog al tuturor artiştilor importanţi.

    De-a lungul timpului, a colaborat cu Playboy, Esquire, GQ, iar unele interviuri au devenit cărţi: Conversations with Marlon Brando (1999), Conversations with Truman Capote (2000), Al Pacino: In Conversation with Lawrence Grobel (2006).

    Predă un curs despre interviu la UCLA şi a scris şi o carte despre interviuri: The Art of the Interview (2004). Recent a publicat un roman, The Resurrection of Layton Cross (2009).

  • - 05.01.2014  
    o carte buna
    ma intereseaza cartea,as vrea sa o cumpar.
    - 07.11.2011  
    Interesant
    Am citit anul trecut cartea. Impresionant dar Al Pacino pare mai degraba un performer decat un actor. Nu stiu de ce dar cartea mi-a lasat impresia ca Al Pacino are aceeasi personalitate si in viata reala si in filme, ori cel putin asa ne lasa sa credem unicul ziarist caruia Al Pacino ii acorda interviuri si caruia de altfel i-a permis sa-i publice inregistrarile din cadrul interviurior sub forma unei biografii. Cartea e plina de replici touche venite din partea lui Pacino
    - 01.10.2011  
    Al PACINO – Autobiografia - În dialog cu Lawrence Grobel (Victoria Books 2010)
    Scarface aka Alfredo James "Al" Pacino nu are nevoie de vreo introducere specială. Cine nu ştie cine a fost Michael Corleone sau colonelul Frank Slade a trăit degeaba. Aşa că, intrăm direct în miezul problemei. Autobiografia lui Al Pacino scrisă de Lawrence Grobel este o lucrare importantă pentru marele public şi indispensabilă cinefililor. Cartea are o mică prefaţă scrisă chiar de Pacino, amănunt care certifică valoarea povestirii lui Grobel, jurnalist cu greutate, care s-a făcut remarcat cu interviurile realizate cu celebrul Marlon Brando. Convorbiri pe care autorul le-a publicat într-o altă carte, pe care o aşteptăm cu interes. Al Pacino nu obişnuia să dea interviuri pănă la vârsta de 39 de ani. Grobel l-a convins şi în 1979 s-au întâlnit prima oară. De atunci, au depănat amintiri, au dialogat şi-au destăinuit reciproc vieţile... Probabil că acest lucru aduce acel plus de valoare cărţii. Veridicul. Este dificil, dacă nu chiar imposibil să obţii o destăinuire autentică de la un mare actor ca Pacino ... Meritul este a lui Grobel, iar povestea (de)scrisă în cele 300 de pagini, o savuroasă lectură. La fel de plăcute ca cele 400 de ore de conversaţii, realizate în cei 25 de ani, de care s-au bucurat cu sinceritate cei doi protagonişti. Aşadar, aveţi premise solide pentru a vă bucura de talentul acestui mare actor american. Dar mai bine, să vă spun cum am procedat eu. Odată cu lecturarea traducerii am pus să ruleze şi unele momente din filmografia impresionantă a artistului. Altfel am „cules” pe viu multe din picanteriile vieţii de actor, în special de film. Astfel am aflat al cui ucenic a fost Alfredo Pacino. El este Charlie Laughton. La aşa un bun profesor, aşa un mare elev. Tot în introducerea foarte cuprinzătoare şi foarte densă, aflăm despre bogata carieră din teatru a lui Pacino, carieră pe care o cunoaştem mai puţin, din păcate. „Hello Out There”, piesă regizată de Laughton, “The Indian Wants the Bronx”, „Does The Tiger Wear A Necktie?”, „Richard al III lea”, „Salomeea”, „The Resistible Rise of Arthuro Ui”, .... sunt printre cele mai răsunătoare roluri în teatru. Al Pacino spunea: ”...când montezi o piesă ca „Richard al III-lea, intri în nişte lumi, ajungi în locul de unde venim. Cu patru sute de ani în urmă, oamenii spuneau şi treceau prin exact aceleaşi lucruri. Simţi această legătură. Capeţi acel sentiment al universalităţii, al apartenenţei.” Revenind la film, aflăm de prima sa apariţie notabilă, „The Panic in Needle park”, unde marele AL a cucerit critica şi publicul, prin naturaleţea cu care a interpretat rolul unui narcoman vagabond. Însă, mai aflăm şi că „Scarecrow” nu a fost bine primit de critică. Catalogat drept ”dezastru absolut” sau ”fals de la primul cuvânt”, ”Sperietoarea” este pentru europeni o capodoperă, nu degeaba a primit marele premiu al festivalului de la Cannes! Un tipic road movie, inteligent, excepţional jucat de Pacino şi Hackman, un film care ar trebui (re)văzut ori de câte ori suntem singuri. Mai aflăm şi că Pacino a răbdat destul de mult, până a primit recunoaşterea, primul său Oscar. Al Pacino nu este un actor de roluri simbolistice. Însă până la ”Parfum de femeie“ a creat suficiente exemple de notorietate, pentru care a primit 7 (şapte) nominalizări! ”Naşul”, ”Serpico”, ”Naşul II“, ”Dog Day Afternoon”, ”...And Justice for All”, “Dick Tracy” şi ”Glengarry Glen Ross”. Faima colonelului orb care dansează tango impecabil a devenit fără voia sa, perfecţiunea în actorie. Aşadar, multe din tainele vieţii personale sau din culisele filmărilor, le veţi descoperi în capitolele cu interviuri. 1979 este primul an de interviuri şi primul ce dezvăluie o parte din misterul reuşitei tânărului actor. Aflăm cum apar primele roluri de compoziţie. Amănunte (in)decente despre „Naşul I” sau despre „Naşul II”, ca şi despre controversatul “Cruising”… Acele glume rebele din deleted scenes adăugate pe DVD –uri, în unele ediţii (ne)cenzurate. Mai descoperim că, pentru rolul din Scarface, Al Pacino a apelat la sfaturile a cel puţin 5 specialişti din mai multe domenii. Teatru, dialect, costume, machiaj, fitness şi un expert în mânuirea cuţitului. Aşadar, pentru fani, un document autentic cu povestiri inedite, iar pentru ceilalţi, o introducere în viaţa unui mare actor al cinematografiei americane. “…Trebuie să înveţi să te descurci cu această putere care ţi-a fost conferită. Şi cu cât ai mai mult succes, cu atât devine mai dificil să menţii acest succes şi, în acelaşi timp, entuziasmul iniţial. Forţa ta vine din muncă, din meserie, din nevoia de-a ieşi în fiecare zi, de-a interpreta roluri care nu neapărat sunt potrivite pentru tine sau de care nu te simţi neapărat legat ... Totuşi, există şi cealaltă parte: când devii celebru, devii şi rentabil, poţi duce un film pe ecrane. De aceea, uneori ajungi în situaţii în care nu ar trebui să te afli, în mod normal.” Cu aceste vorbe, Al Pacino, răspunde şi celor mai aprige critici la adresa creaţiei sale din ultimii ani ... ”Uh – HA !”

    Radu Lupaşcu
    15 noiembrie 2010
  • AC/DC Maximum Rock&Roll

    AC/DC Maximum Rock&Roll

    Totul despre cea mai mare trupă de rock din lume
    47,20 lei