Eric Clapton. Copilul nimănui

Biografia completă
  • Editia I 2015, paperback
  • Traducator: Alex Moldovan
  • 13 x 20 cm
  • 344 pagini
  • Pret: 37,57 lei
  • ISBN: 978-606-722-168-8
  • Disponibilitate: În stoc
37,57 lei
+ Adaugă la wishlist
  • De la The Yardbirds la Cream, Blind Faith sau Derek and the Dominos și apoi la o carieră solo de succes, cei 50 de ani pe care Eric Clapton i-a petrecut în domeniul muzicii par un neîntrerupt suiș spre culmi. Acum el e privit, pe drept cuvânt, ca o adevărată legendă vie, ca unul dintre cei mai mari chitariști din lume. Dar povestea lui este deopotrivă complicată și fascinantă.

    Talentul dumnezeiesc de chitarist al lui Clapton a fost dublat de un talent aproape la fel de mare pentru autodistrugere. El n-a ezitat niciodată să spună adevărul despre bătăliile pe care le-a purtat cu băutura și drogurile sau despre efectul uneori catastrofal al acestora asupra celorlalți oameni din viața lui, inclusiv asupra primei lui soții, Pattie Boyd. Dar fără aceste eșecuri personale majore, probabil că n-ar fi avut niciodată parte de succesele care i-au adus milioane de fani în întreaga lume. Povestea lui Clapton înseamnă un drum lung, dar încununat de succes, spre abstinență, mântuire și fericire.

    Copilul nimănui descrie remarcabila călătorie a lui Clapton: puteți găsi aici muzica, femeile, drogurile, mașinile, chitarele, suferința și triumfurile lui. Cartea cuprinde interviuri cu unii dintre apropiații lui Clapton a căror mărturie n-a mai fost consemnată până acum. Ea explorează moștenirea muzicală pe care a lăsat-o în calitate de păstrător al tradiției bluesului și de unul dintre cei mai influenți muzicieni din generația sa.

    Povestea de iubire cu bluesul a fost cea mai serioasă relație din viața lui. Clapton a găsit în muzica de pe Mississippi și din Chicago expresia dorului, sentimentul profund de izolare, furia și disperarea care i-au caracterizat o bună parte din cei 70 de ani de viaţă. Bluesul a fost o constantă într-o viață adesea plină de relații personale frânte și disfuncționale, oferindu-i lui Clapton un debușeu și un scop. El a găsit ceva valoros pe un alt continent, în muzica oamenilor simpli, a celor vii și a morților, un mod de a supraviețui și un mod de a înțelege și de a comunica sentimentul lipsei.

    Paul Scott

  • Paul Scott este jurnalist și autor de bestselleruri. A scris biografiile lui Robbie Willams și Gary Barlow. Colaborează cu o serie de ziare din Marea Britanie, inclusiv Daily Mail. E fan de o viață al lui Eric Clapton.

  • - 12.01.2016  
    recenzie artasunetelor.ro
    PAUL SCOTT – Eric Clapton: Copilul nimănui (Victoria Books) 2015 ***

    Încă o carte despre Eric Clapton? E firesc să te întrebi aşa ceva pentru că în ultimii ani artistul a beneficiat de numeroase volume dedicate. Normal pe undeva, deoarece atât cariera dar şi viaţa sa personală se pretează la... evocări fluviu. S-au spus şi scris lucruri bune şi rele, s-au descris cu lux de amănunte evenimente reale sau imaginare, există biografii autorizate sau nu, un lucru e sigur, despre Eric Clapton s-a scris mult.

    Autobiografia artistului, publicată în anul 2008, poate fi reperul la care să apelăm în analiza oricărei altă apariţie editorială dedicată lui Clapton. Cel puţin autobiografia beneficiază de prezumţia de oficialitate. În ce măsură evocările din acea carte sunt sincere? Nu ştiu. Dar cu siguranţă sunt subiective. Am plecat de la premisa că o biografie externă poate arunca o altă perspectivă, poate mai obiectivă asupra vieţii lui Clapton şi m-am apucat de lectură.

    Paul Scott este jurnalist şi autor al altor câteva best-seller-uri biografice, în special dedicate celor doi membri principali ai trupei TAKE THAT: Gary Barlow şi Robbie Williams. În calitate de ziarist colaborează în prezent cu mai multe publicaţii din Marea Britanie. Cine poate să vorbească mai bine despre o carte dacă nu autorul ei, iar Paul Scott o face într-un articol publicat în MailOnline în data de 2 martie 2015. O să vă ofer citat-ul în engleză pentru mai multă savoare: „Princess Diana began sucking suggestively on a piece of ice as she gave Eric Clapton the eye”. Dar „amorul” dintre cei doi s-a răcit rapid. În schimb Clapton s-a îndrăgostit iremediabil de Carla Bruni, care i-a fost furată cu uşurință de către Mick Jagger. Fraze revelatoare despre conţinutul celei mai recente biografii. „Copilul nimănui” pune accent tocmai pe acest gen de aspecte ale vieţii muzicianului. Iar de material documentar autorul nu a dus tocmai lipsă.

    Nu sunt omise însă capitolele dedicate diferitelor aspecte care au influenţat cariera muzicianului. Începem de la prima chitară cumpărată de bunica lui, cu care a trebuit să se lupte pentru că era ieftină şi avea corzi metalice care îl răneau la degete. În consecință cu greu reuşea să scoată sunete articulate care puteau fi numite cântec. Urmează atracţia pe care a simţit-o încă de pe băncile liceului vis-a-vis de blues-ul negrilor americani, dificultăţile legate de procurarea materialelor cu aceşti artişti într-o naţiune britanică dominată încă la acea vreme, în procent majoritar, de un conservatorism social profund. Autorul continuă expunerea perioadelor distincte din cariera aflată în rapidă urcare: The Yardbirds, Bluesbreakers şi Cream.

    Dealtfel cartea este structurată foarte simplu, o privire scurtă aruncată asupra paginilor de cuprins vă va lămuri imediat cum stă streaba cu „viaţa” lui Clapton. "Pattie", "Exilul", "Băutura", "Dezintoxicarea", "Conor", "Abstinenţa", "Crossroads", "Melia" sunt capitole distincte în biografie, dar şi în viaţă. Astfel structurată cartea poate fi citită pe modul "fast-forward" de cei prea grăbiţi sau prea ocupaţi cu vârtejul vieţii cotidiene. Fiecare poate să îşi aleagă bucăţica care îl interesează. Cei interesaţi de muzică se vor duce la capitolul "Cream". Ceilalţi... la "Pattie".

    „Copilul nimănui” e o carte care nu are pretenţii de premii literare. Scriitura e una tipică pentru un jurnalist. Directă, concisă. Structura cărţii este ea însăşi una de foileton de ziar. Fiecare capitol ar fi putut face obiectul unui episod dintr-un serial publicat într-un săptămânal de duminică. Mai mult, am impresia, urmărind şi bibliografia menţionată de autor la final, am impresia că Paul Scott face doar un soi de rezumat al celorlalte cărţi cu şi depre Clapton. Dacă ai citit măcar una dintre celelalte apariţii editoriale, atunci această carte nu îţi va spune prea multe lucruri pe care să nu le fi ştiut deja. E o carte perfectă pentru cei care vor să afle câte ceva despre Clapton, dar nu prea multe. Pentru cei pentru care Clapton înseamnă albumele mai comerciale din ultimii 15 ani. Ei vor fi atraşi mai mult de aspectele controversate ale vieţii private ale artistului. Fără complicaţii, rapid şi fără prea multă bătaie de cap. Fanii adevăraţi, vor fi dezamăgiţi de superficialitatea capitolelor dedicate perioadelor The Yardbirds sau Cream. Vor trebui să caute alte surse de informare. Revin, nu ăsta e scopul cărţii.

    „Copilul nimănui” e o carte de consum. Ea vă va introduce doar în culisele vieţii şi carierei unui colos. Vă va linişti şi satisface curiozitatea generată de zvonurile sau adevărurile pe care le-aţi citit ciuntate pe ici pe colo prin ziare sau pe internet. Atât. Simplu. E o altă carte despre Clapton.

    Ovidiu Moldovan
    14 decembrie 2015