Johnny Depp. Omul din spatele măştilor

  • Editia I 2015, paperback
  • Traducator: Irina Cristescu şi Ioana Rădulescu
  • 13 x 20 cm
  • 264 pagini
  • Pret: 37,57 lei
  • ISBN: 978-606-722-040-7
  • Disponibilitate: În stoc
37,57 lei
+ Adaugă la wishlist
  • JOHNNY DEPP
    are o personalitate cu multe faţete: este un idol al adolescenţilor, un model masculin, un superstar adorat de mase şi un artist rebel, un rocker pasionat, dar şi un tată dedicat. Şi, totuşi, cunoaştem doar prea puţine despre el. Cum a devenit actor? Ce îl motivează? Care sunt planurile sale de viitor?

    Thomas Fuchs a adunat în volumul de faţă o abundenţă de materiale şi detalii inedite, reuşind să ofere o imagine completă a actorului şi aducându-l astfel mai aproape de cititor.

    Vom afla din aceste pagini cum copilăria dificilă, petrecută în plictisitorul Kentucky, a stârnit focul rebeliunii în tânărul Depp, cum a eşuat el mai întâi ca muzician pentru ca mai apoi să fie descoperit ca actor şi cum dragostea sa din tinereţe pentru literatură l-a învăţat că entuziasmul este întotdeauna mai bun decât orice avere. Johnny Depp este, printre altele, artist, muzician, prieten, familist. În primul rând, este însă un actor genial care își înnebunește fanii. Iar biografia de față nu îi poate fi decât pe măsură.

    Căpitanul Jack Sparrow, Edward Mâini-de-foarfece, bărbierul Sweeney Todd – cine poate spune că Johnny Depp nu este un actor cu multe faţete. Dar cine se ascunde însă în spatele acestor măşti?

    Thomas Fuchs zugrăveşte pentru întâia oară un portret viu şi foarte personal al omului Johnny Depp. Cu multă empatie şi cu o mână uşoară, el conturează viaţa turbulentă a acestui artist excepţional, arătând cum a devenit cea mai de succes vedetă de cinema a zilelor noastre, în ciuda nenumăratelor probleme cu care s-a confruntat de-a lungul vieţii.

    Surprinzătoare, complexă şi foarte amuzantă: nu a mai existat nicicând vreo biografie a lui Johnny Depp care să îi semene.

  • Născut în 1962, THOMAS FUCHS provine din aceeaşi generaţie ca Johnny Depp.  A lucrat mulţi ani în industria filmului ca scenarist, copywriter, și senior story consultant. Astăzi scrie romane care merită citite, a căror acţiune are loc în prezent (Grenzverkehr) sau trecut (Arminius – Kampf gegen Rom).

    În plus, este autorul biografiilor unor scriitori precum Mark Twain (Ein Mann von Welt), Ernest Hemingway (Ein Mann mit Stil).

  • - 14.10.2015  
    Thomas Fuchs - Johnny Depp, Omul din spatele măştilor (Victoria Books) 2015**** ...Doar un biet actor?!
    Thomas Fuchs - Johnny Depp, Omul din spatele măştilor (Victoria Books) 2015****

    ...Doar un biet actor?!

    "Părinţii lui Tom, George şi John sunt rugaţi insistent să îşi recupereze copii de la locul de joacă. Vă rugăm să vă grăbiţi, cei mici au început să o ia razna...".

    Cu masca şi fără mască. Parafrază la binecunoscuta emisiune din epoca de aur... Ce vedeţi mai întâi? Normal masca, carcasa. Dar omul din spatele măştii nu vă apare mental?! Asta înseamnă personalizarea măştii. Omul a umanizat un obiect. Nu te poţi ascunde de aceasta. Face parte din arsenalul unui mare actor. Dacă la Jim Carrey, de plidă, The Mask, rămâne o unică metamorfozare, desigur memorabilă, la John Christopher Depp II, personajele sale, Edward Scissorhands, Willy Wonka, Sweeney Todd*, Mad Hatter şi desigur, Jack Sparrow*, vor rămâne portrete unicat în istoria cinematografiei. Cum a reuşit? Asta aflăm din cartea lui Thomas Fuchs. Cu stăruinţă şi luciditate, autorul portretizează veridic, comportamentul şi deriva lui Depp, deopotrivă cu, atmosfera socială din jurul său, de la naştere până pe culmea celebrităţii, contextul actorului în societatea americană şi reuşita versus decăderea confraţilor contemporani. Atitudinea sa rock este cea care l-a împins spre zidirea acestor personaje, aşa cum, în copilărie, l-a exclus din liceu şi trimis să îngroaşe rândul urgisiţilor societăţii americane. Nici mediul familial nu l-a ajutat, ci dimpotrivă, divorţul mamei, migraţia fraţilor, într-un cuvânt, destrămarea familiei, l-a împins înspre refugii bahice şi paliative. Aşa cum îi "stă" bine, unui star rock, să zicem, Keith Richards, idolul său. Pentru că, muzica rock a fost o componentă însemnată în viaţa lui Depp, ea l-a ajutat în tinereţe, să străbată mai uşor - şi mai frumos aş spune eu - perioada boemă, alunecoasă şi fără certitudini din viaţa sa. Capitolul acesta este suculent şi totodată, inedit, în special pentru fanii săi, ce vor descoperi, de pildă, printre altele, că Johnny a suplinit solo-ul de chitară al lui Noel Gallagher, din finalul celebrului hit, "Fade in / Fade out". Nu vă întrebaţi de ce! Citiţi cu încredere cartea germanului Thomas Fuchs (n. 1962), printre altele, autor al biografiilor lui: Mark Twain (Ein Mann von Welt, 2012) şi Ernest Hemingway (Ein Mann mit Stil, 2014).
    Cu o rigoare caracteristică originii sale, Fuchs concentrează în cele 257 de pagini ale cărţii de faţă, un volum imens de informaţii, date şi amănunte picante despre celebrul actor, reuşind să portretizeze şi să explice multiplele faţete ale acestuia. Rocker-ul Depp, "cu părul lung şi slinos, cercel în ureche şi o cutie de ţigări înfiptă în manşetele suflecate ale tricoului" a fost suficient de convingător la audiţia pentru primul său rol... principal din "Coşmarul de pe Elm Street", al regretatului regizor, Wes Craven (n. 2 august 1939 - d. 30 august 2015!). Avea să lase în urmă, Six Gun Method, trupa sa de adolescent rebel şi să urmeze sfatul lui Nicholas Cage, cel care l-a îndrumat spre film... "Cert este că arăţi ca un actor, câteodată asta este suficient". Conştient că, un actor poartă întotdeauna o mască - "în spatele unui rol se putea ascunde mai bine decât în spatele unei chitare" - Johhny, a început studiul "manierismelor fizice pregnante", sintetizându-şi cunoştinţele acumulate în două şcoli de actorie, în Loft Studio a lui Peggy Fleury, respectiv, în şcoala profesoarei Sandra Seacat. Au apărut şi primele replici adulatoare la adresa sa: "Johnny îşi construieşte rolurile prin osmoză", "tipul acesta are şanse să devină noul James Dean". Fuchs ne bombardează cu detalii despre: prima sa iubire din lumea filmului, necunoscuta, pe atunci, Sherilynn Fenn; despre producţia filmului "Plutonul", în care Depp ar fi meritat rolul principal; despre rolurile din serialele de televiziune, în special despre cel din "21 Jump Street", care îi va lua 5 ani din viaţă, dar îi va oferi un confort financiar invidiat de mulţi dintre colegii săi. Mai era doar un pas, până ce, "idolul adolescenţilor" să culeagă roadele popularităţii sale în creştere.
    "Nu beţi fără măsură. Nu vă drogaţi! Nu trageţi chiulul de la şcoală! Folosiţi prezervative!"
    Îndemnuri, sfaturi, poveţe. Astfel de cărţi, receptate în cheia firească a normalităţii societăţii americane sunt un deliciu pentru consumatorii români de film. Thomas Fuchs ne surprinde cu abundenţa detaliilor şi mai ales cu, limpezimea argumentelor motivaţionale. Alegerea personajului Edward Scissorhands a fost dorinţa lui Johnny Depp. Edward Mâini-de-foarfece a venit în momentul cel mai potrivit al carierei lui. După consolidarea financiară, după Fenn şi Jennifer Grey şi după, statornicirea emoţională la ... Winona Ryder, iată că, venise vremea pentru creaţie. "Sharon Stone ar fi putut să se aşeze picior peste picior în sute de filme, dar a avut nevoie de un personaj precum Catherine Tramell, care să îi garanteze succesul internaţional." Johnny era deja celebru şi această statură îi permitea să aleagă. Cum însă îl va convinge pe Tim Burton să-i ofere rolul principal în detrimentul lui... Tom Cruise?
    Tim: "Ştii că există un film horror cu Humphrey Bogart?"
    Johnny: "The Return of Dr. X"
    Alte prietene: Ellen Barkin, Tatjana Patitz, Kate Moss. Alte filme: Arizona Dream (r. Emir Kusturica, 1992), Benny & Joon (r. Jeremiah Chechik, 1993), What's Eating Gilbert Grape (r. Lasse Hallström, 1993). Era vremea din nou pentru muzică şi de ce nu, pentru... un club propriu. Alege, împreună cu Chuck E. Weiss, un fost club de mafioţi de pe Sunset Street şi-l numeşte Viper Room. Aici vor cânta: Jack Dylan, Johnny Cash, Lenny Kravitz, BECK, Jared Leto, Pussycat Dolls (grup feminin de dans burlesque creat de Christina Applegate!), etc., etc. Odată cu decesul lui River Phoenix din dimineaţa de Halloween 1993, atmosfera din club se va deteriora, Viper Room fiind căutat, mai degrabă, ca atracţie turistică, tot aici, găsindu-şi sfârşitul, Michael Hutchence (INXS) şi Timothy Leary...
    "Conceptul de <actor serios> este un paradox."
    Rolul principal din Ed Wood (r. Tim Burton, 1994) îi va oferi posibilitatea lui Johnny Depp să întruchipeze o persoană din viaţa reală, un regizor de filme ieftine şi prost realizate tehnic, un travestit, cu o fixaţie pentru puloverele de angora. Un rol foarte bun şi un succes la Oscar pentru Martin Landau, în rol secundar. Muzica acestui film a fost realizată de Howard Shore (3 Oscar-uri pentru The Lord of the Rings, 2002-2004). De la rolul entuziastului regizor, Ed Wood, la cel mai mare amorez din lume, Don Juan de Marco, Johnny se dezvoltă cu delicateţe şi dezinvoltură, în realitatea obiectivă a personajelor întruchipate, fiind convins de legătura acestora în planul real al materiei. Nu este o realitate subiectivă, nu este un avatar într-o lume a viselor, aşa cum ulterior, îl vom descoperi în postura unui pirat carismatic sau a unui fantezist fabricant de dulciuri. Aceste variate faţete actoriceşti făcuseră (deja) din Johnny Depp o vedetă la Hollywood. (vedetă, acest termen, care în DEX înseamnă - "Actor sau actriță care deține un rol principal într-un spectacol, mai ales într-un film (și se bucură de renume, de mare popularitate..." - s-a alterat considerabil, din cauza folosirii abuzive în mass media românească, fiind atribuit fără justificare şi fără chibzuinţă unor persoane fără calităţi evidente şi activitate justificativă). Johhny Depp este actorul şi artistul rebel, rocker-ul înfocat, superstar-ul adulat de mase, dar şi un tată iubitor şi responsabil. "Este surprinzător să vezi cum toată viaţa capătă, brusc, sens." După patru ani cu Kate Moss, în galeria marilor iubiri ale lui Depp, apare Vanessa Paradis, aspirantă la rolul diavoliţei, din The Ninth Gate al lui Roman Polansky, filmat în studiouri pariziene. În 1998, sămânţa cuplului Depp-Paradis o trimite pe Kate Moss la o clinică de dezintoxicare, iar lui Johnny îi determină atitudinea respingătoare pentru paparazzi, conduită ce-l va trimite după gratii, pentru o noapte. După naşterea celui de-al doilea copil, atitudinea lui Depp faţă de rolurile abordate se va schimba, acesta acţionând sub influenţa paternităţii şi în consecinţă, fiind mult mai atent la imaginea sa. Frumoasa pereche de copii ai celor doi amorezi, încă nelogodiţi, îi obliga la decenţă şi timp liber (suficient) pentru viaţa de familie. Filmele şi rolurile sale din această perioadă "nu au fost, de regulă, prea riscante". A făcut filme pentru copii, Finding Neverland* (Marc Forster, 2004) sau ecranizări după benzi desenate, From Hell (Albert Hughes, 2001) sau a jucat în pelicule cu final fericit, Chocolat (Lasse Hallström, 2000). Statistic, Depp a jucat în aproximativ 60 de filme, are o avere de circa 450 de milioane de dolari şi este încă în primii 15 bărbaţi (senzuali) ai cinematografiei. Un actor care a imprimat rolurilor interpretate viziunea sa proprie despre lumea reală sau despre tărâmul viselor. Cu el, cinematografia actuală cucereşte tot mai mulţi adepţi, fiind printre puţinii creatori de portrete model, pe placul publicului, venit să (ne) scape de stress-ul cotidian şi să (ne) bucure de inventivitatea fără limite, a celei de-a şaptea arte. Singurul său film, în calitate de regizor, a fost The Brave (1997), în rolurile principale Depp, Marlon Brando, iar coloana sonoră a fost încredinţată inovatorului muzicii punk, Iggy Pop. Nu am văzut încă acest film, dar Fuchs ne oferă motive sustenabile pentru a-l căuta şi achiziţiona, măcar, ca obiect de colecţie. Odiseea Depp mai dezvăluie o relaţie de prietenie cu Hunter S. Thomson, despre care, se ştie, că este creatorul jurnalismului denumit Gonzo (un tip bizar de jurnalism în care autorul participă la acţiunea descrisă) şi care, o lungă perioadă din timpul vieţii sale, a petrecut-o alături de Depp, în compania drogurilor, "explorând noi dimensiuni", în spatele uşilor închise, departe de "ochii" presei... Mai rămâne de răspuns la o singură întrebare: De ce nu a luat niciun Oscar, fiind nominalizat de 3 ori*? Poate cu Black Mass (d. Scott Cooper, 2015). În fine, citind această carte... veţi privi cu alţi ochi şi apoi puteţi judeca, omul Johnny Depp şi creaţia sa.

    "Acum trebuie să plec. Trebuie să consolez o prietenă... A fost întotdeauna un mare fan al Winonei Ryder. Acum au prins-o şi pe ea în timp ce fura dintr-un magazin."

    Radu Lupaşcu
    1 octombrie 2015