Cutele şi cutrele memoriei

2008-1969-2008
  • Editia I 2015, paperback
  • 13 x 20 cm
  • 200 pagini
  • Pret: 33,72 lei
  • ISBN: 978-606-722-064-3
  • Disponibilitate: În stoc
33,72 lei
+ Adaugă la wishlist
  • Cutele și cutrele memoriei este cartea lui Paul Grigoriu de memorii radiofonice. Dată fiind amprenta pe care autorul și-a lăsat-o asupra radioului românesc, dintr-un anumit punct de vedere este și cartea lui cea mai așteptată. Perioadele vieții sale profesionale sunt descrise în ordinea amintirilor, nu riguros cronologic, însă cu un fir roșu ce ne duce de la primele experiențe până la momentul retragerii.

    Scriind despre cele trăite de el, Paul Grigoriu povestește și despre una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei României, iar călătoria literară ne duce prin meandrele abuzurilor politrucilor comuniști, ale puternicilor de după 1989, uneori insistenți în a se implica în conținutul editorial al emisiunilor, dar zugrăvește și o galerie de portrete ale unor oameni de toate felurile, unii remarcabili, alții abjecți, cei mai mulți obișnuiți, cu luminile și umbrele lor.

    Nota personală se îmbină cu privirea generală, instituția se dezvăluie prin oameni, nu lipsesc accentele polemice – însă fără implicații revanșarde –, nici amintirile impregnate de o anumită duioșie. Pentru a parafraza o mai veche carte a lui Paul Grigoriu, avem în față o „radio-grafie" unică în peisajul presei și al memorialisticii românești.

    Reacţia alor mei la ceea ce eu calificam drept „victorie istorică“ nu a fost cum mă aşteptam: mama – neîntrebată, de altfel! – spunea că ea nu înţelege ce vrea să zică asta să lucrezi la Radio şi să nu te audă nimeni suflând şi tu măcar o vorbuliţă în difuzorul ăla (vânduseră între timp aparatul Mende  şi se abonaseră la radioficarea oraşului care, odată cu un difuzor oribil ca aspect, manevrat doar de o limbă metalică pentru „mai tare", „mai încet, ne umplea zilele cu MUZICĂ POPULARĂ, ROMANŢE, VORBEŞTE MOSCOVA! ori, în cel mai bun caz, TEATRU LA MICROFON). Momentul cel mai penibil al acestei prestaţii se plasa însă la orele 11 şi 50 de minute ale oricărei zile când, în limbile română, rusă şi franceză, se difuzau COTELE APELOR DUNĂRII. Aveam să „prestez" şi eu la această „repetabilă oroare", înşiruind la microfon (în direct, ce-i drept) cifre de care, sunt sigur acum, nimeni nu avea nevoie... [...]

    Cât despre tata, căruia avusesem insolenţa să-i arăt foarte oficial legitimaţia de „redactor" al Radioteleviziunii Române (deşi erau departe una de alta, străzile Nuferilor şi Pangrati erau lipite – adevărată autostradă! – în numele ideologiei de partid), mi-a spus, fără să catadicsească să articuleze limpede cuvintele, aşa cum făcea când ne învăţa, la liceu, franţuzeşte: „Băiete, ai grijă! Îl ţii minte pe Mende?“ (Bineînţeles! Cum să-l fi uitat? Doar îl jelisem când ne părăsise „contra cost"!) „Dar pe hârşâitul ăsta îl ştii?" (Arăta spre difuzor.) „În principiu, fac acelaşi lucru: vorbesc despre lume. La unul (Mende), alegi tu ce vrei să ştii. La celălalt (hârşâitul), aleg alţii, numai ce vor ei. Tu din ăsta vrei să fii?".

  • Paul Grigoriu s-a născut pe 6 martie 1945 la Bacău. După încheierea liceului a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității București (Secția Franceză-Spaniolă). În 1969 a început să lucreze la Radio, în Redacția Emisiunilor pentru Străinătate, Secția Franceză. În timpul verii putea fi auzit pe undele postului estival Radio Vacanța, iar după 1990 s-a mutat, așa cum visa de multă vreme, la Radio România Actualități.

    În 1992, după o scurtă perioadă petrecută în fruntea postului Radio România Tineret, a devenit director general adjunct la Radio România Actualități, funcție pe care a ocupat-o până în 2002. De-a lungul timpului s-a remarcat prin emisiuni de mare succes, precum MATINAL, NOAPTE ALBASTRĂ, SFERTUL ACADEMIC și, în cele din urmă, K-DRANE.

    A ieșit la pensie la sfârșitul lui 2008, continuându-și activitatea literară începută în 1992 cu Anatomia unei străzi. Cea mai recentă carte, Doi pentru o copilărie, a apărut la patru zile după moartea lui, survenită pe 2 aprilie 2015 la Buciumeni, unde se retrăsese după ieșirea la pensie. Paul Grigoriu este înmormântat la Buciumeni.

  • - 12.01.2016  
    recenzie artasunetelor.ro
    PAUL GRIGORIU – Cutele şi cutrele memoriei 2008 - 1969 - 2008 (Editura Publica) 2015****

    Deşi am fost un ascultător pasionat al radioului public, până pe la mijlocul anilor '90, trebuie să recunosc că am reţinut doar câteva nume ale vocilor pe care le auzeam la radio. Sincer, eram atent doar la muzica difuzată sau la informaţiile primite şi arareori eram interesat de identificarea vocii realizatorului emisiunii ascultate.

    În mod cert, una dintre vocile radio pe care le recunoşteam încă de la primele cuvinte era cea a maestrului Paul Grigoriu. Cred că l-am auzit prima oară la Radio Vacanţa, prin anii '80, iar după Revoluţie îi ascultam cu mare plăcere programele matinale. Trebuie să recunosc că pentru mine a fost un fel de guru, pe care încercam să-l copiez în matinalele mele de la Radio Tinerama.

    Pe lângă emisiunile radio, îi apreciam şi talentul scriitoricesc, probat atât prin debutul în poezie, din 1967, în revista Amfiteatru, cât şi de volumele de proză: ”Anatomia unei străzi” (1992), ”Vară franceză (Un romantic la Paris)” (1998), ”Moștenirea tinichigiului” (2000), ”Radiografii. 1969-1989” (2000) şi ”G de la Gugiumeni. Falsă monografie” (2013).

    L-am cunoscut personal, la începutul anilor 2000, prin intermediul lui Moţu Pittiş, şi în ambianţa unor sticle de vodcă sau de whisky, am constatat că avea o cultură impresionantă, bazată pe o memorie de elefant şi mult umor. Ţin minte că, ne povestea amuzat, mie, lui Moţu şi lui Jerry Schwartz, o întâmplare cu fiul său mai mare, Paul ”Slayer” Grigoriu Jr. Acesta, solist în formaţia Rising Shadows, venise într-o vizită şi a intrat în baie. După câteva minute, din baie au început să se audă nişte răgete cumplite, la care Grigoriu tatăl a crezut că fiului i se făcuse rău. A bătut în uşă, iar Slayer, a ieşit bine dispus. ”Ce faci, ţi-e rău?”, la care răspunsul l-a lăsat mască: ”Nu. Făceam doar nişte vocalize”.

    Dar să ne întoarcem la volumul apărut în colecţia Victoria Books, în care, maestrul radioului post-decembrist îşi demonstrează din plin calităţile de scriitor, prezentând diferite crâmpeie din viaţa şi activitatea unui profesionist de radio, care şi-a desfăşurat activitatea sub 14 preşedinți (directori generali), începută în 1969, cu un comunist, Valeriu Pop, preşedinte în perioada 1968 - 1971 şi terminată, vineri 31 octombrie 2008, sub conducerea liberalei Maria Ţoghină. Pentru o perioadă de timp de un an, Paul Grigoriu a fost, el însuşi director general, al SRR.

    Fiecare, dintre cele 38 de capitole ale cărţii, descrie momentele de bucurie, dar şi pe cele de dezamăgire trăite în cei 39 de ani de activitate, adevăratele lupte subterane pentru putere, neştiute de ascultătorii de radio, şi elucidarea unor alegeri mai bune sau mai rele făcute în timpul activităţii sale. Aflăm, de asemenea, ”bucătăria” realizării unor emisiuni, precum: ”Noapte albastră”, ”Matinal” sau ”Sfertul academic”, programe care i-au adus nu numai popularitatea în rândul ascultătorilor şi prestigiul cuvenit celui mai bun realizator de emisiuni radio, dar şi două distincţii, primite din partea Preşidenţiei României, Ordinul Meritul Cultural şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”.

    O carte deosebită, care se citeşte "A bout de souffle", scrisă de un om deosebit, care, din păcate, ne-a părăsit, pe 3 aprilie 2015, la 70 de ani.

    Sincere condoleanțe, celor doi fii, Paul Jr. şi Jean Luc, pe care-i cunosc de pe scenele rock, încă de la începutul anilor '90, şi celor două doamne, Gilda-Francesca şi Rodica, cărora le este dedicat acest volum, deoarece, scrie Paul Grigoriu, după pagina de gardă a volumului: ”...mi-au suportat (nu știu cum) teribilismele și trufiile”. Dumnezeu să-l odihnească!

    Nelu Stratone
    11 decembrie 2015